BUCUREŞTI, 29 oct – Sputnik, Doina Crainic. Începând din 2009, inginerii spațiali și atomici ruși au dezvoltat un sistem special de propulsie spațială, care utilizează un reactor de fuziune nucleară de 1 megawatt ca sursă de energie. Unul dintre elementele-cheie ale sistemului, responsabil cu răcirea reactorului, a fost testat cu succes, potrivit RIA Novosti.
Motorul nuclear, cunoscut sub numele de YaEDU (Sistem de Propulsie Nucleară), constă dintr-un mic reactor nuclear cu reacție rapidă, un generator de energie electrică alimentat de căldura reactorului și propulsoare spaţiale alimentate de generator.
Spre deosebire de motoarele cu rachete chimice, care ard prin propulsorul lor în doar câteva minute, YaEDU va putea funcţiona timp de zeci de mii de ore înainte ca nucleul reactorului să expire. Acest lucru ar permite accelerarea unei nave spațiale la o viteză mult mai mare în timp. De asemenea, sistemul acționează ca o sursă sigură viabilă de energie pentru sistemele electrice de la bord, ca beneficiu suplimentar. Prin urmare, acest tip de propulsie este mult mai eficient decât rachetele tradiționale pentru misiuni spațiale pe distanţe lungi, cum ar fi explorarea planetei Marte.
Una dintre provocările tehnice care trebuie rezolvate pentru a crea un astfel de sistem se referă la cantitatea mare de căldură reziduală. Deoarece nava spațială operează în vid, căldura trebuie să fie radiată în spațiu, decât să fie îndepărtată prin cantități mari de apă, aşa cum se întâmplă în cazul mecanismelor nucleare obișnuite.
Radiatoarele obişnuite pentru nave spațiale sunt, în general, compuse din tuburi lungi montate în exterior, prin care fluxul de lichid de răcire curge până când temperatura scade suficient. Însă această metodă s-a dovedit prea ineficientă în cazul YaEDU și, de asemenea, vulnerabilă la micrometeoriţi – constituind o amenințare serioasă în timpul misiunilor pentru care a fost proiectat sistemul.
Astfel că inginerii ruși au creat un radiator de picături lichide. Acest dispozitiv generează un flux de picături care au o suprafață foarte mare și pot radia o cantitate uriaşă de căldură în spațiu. Picaturile sunt apoi colectate și pompate înapoi în sistem.
Raportul, citat de RIA Novosti, arată că Centrul de Cercetare Keldysh, un laborator spațial rusesc de top, „a creat și testat prototipuri de generatoare de picături și elemente ale colectorului (…), a finalizat testarea unui prototip de radiator cu picături lichide”.