Societate
Știri de ultimă oră din societate, cazuri sociale, probleme, asistență socială, viața de zi cu zi, evenimente publice, culturale, viața de la țară, din cartier, prognoza meteo

Copilul de Aur s-a dus să îl mai dribleze pe Scirea. Ilie Balaci 1956-2018

Seara de 21 octombrie 2018 a adus cea mai tristă victorie din istoria "campioanei unei mari iubiri".
Sputnik

BUCUREȘTI, 22 oct – Sputnik, Daniel George Nistor. Noul stadion din Bănie, arhiplin, a salutat la capătul meciului un 2-1 pe care îl aștepta de 16 ani, dar care a venit în cea mai tristă zi din istoria fotbalului oltean.

În tribune și peluze, albastrul "eternei Terra Nova" era dominat de negrul tricourilor îmbrăcate de "neamul de piatră", de data asta izvor de lacrimi. Zeci de mii de fani ar mai fi așteptat și 160 de ani, doar să le mai trăiască Prințul.

Murise unul de-al lor, cel mai bun fotbalist născut vreodată pe pământul lor, unii zic chiar cel mai bun din istoria României. Ilie Balaci a trecut pe lumea cealaltă fulgerător, așa cum trecea pe vremuri printre fundașii adverși.

A fost unul dintre cei mai tineri debutanți în echipa națională. În 1974, la 17 ani și 6 luni juca deja împotriva Franței, într-un amical pe Parc des Pinces.

Fotbalistul Ilie Balaci nu mai este: „Încă o dovadă că şi legendele mor”

Anul următor deja își câștigase titulatura într-un meci oficial, cu Spania. Selecționerul de atunci, Valentin Stănescu, l-a aruncat pe puștiul blond în luptă cu Del Bosque și Camacho, chiar pe Santiago Bernabeu. S-a înfipt atât de tare în vedetele iberice, încât arbitrul i-a dat cartonaș galben și l-a amenințat că dacă nu se potolește îl elimină, noroc că a intervenit căpitanul Mircea Lucescu, mirat și el de atâta determinare – "să îl înțelegem, e tânăr, vrea să se afirme, lăsați că îl calmez eu".

De unde să știe Lucescu la acel moment că România nu se va mai califica la un turneu final decât 8 ani mai târziu, cu el antrenor și Balaci coordonator? A fost acea grupă imposibilă pentru Euro 1984, când Italia – campioană mondială – a plecat bătută de la București. Cu Scirea (decedat și el) și Gentile uluiți. Rezolvaseră ei problemele cu Maradona, Zico și Breitner, dar le sucise picioarele un oltean.  Unul caracterizat de presa italiană – "la fel de blond ca Antognoni, dar mai tehnic decât el".

Și-a purtat echipa lui dragă spre victorii incredibile pentru acea perioadă, în care echipele românești prea rar puteau tine piept celor occidentale. În ediția 1979-80 Craiova a eliminat Leeds United, una dintre cele mai puternice echipe engleze ale deceniului, finalistă CCE în 1975. Ca și cum azi ar învinge pe Juventus sau Atletico Madrid.

În 1982-83 au fost înșirate Fiorentina (cu 4 campioni mondiali în echipă – Passarella, Bertoni, Antognoni, Graziani), Bordeaux (cu "revelațiile" Giresse și Tigana), Kaiserslautern (cu Brehme, Briegel și Thomas Allofs). În semifinala cu Benfica, Ilie Balaci a marcat din lovitură liberă golul care putea aduce calificarea, dar portughezii au egalat.

A debutat de tânăr în fotbalul mare, și a ieșit tot de tânăr din jocul căruia i-a dăruit viața, după o accidentare care i-a tăiat mult din elan. La 32 de ani se retrăsese deja. A plecat dintre noi la fel de tânăr, la 62 de ani, ca un om care nu știa să îmbătrânească. Un copil de aur, în sensul cel mai propriu ar definiției.