BUCUREŞTI, 19 sept — Sputnik, Georgiana Arsene. Scena politică românească este în fierbere, după ce trei lideri importanţi ai PSD — Paul Stănescu, Gabriela Firea şi Adrian Ţuţuianu au semnat, în numele unui comitet de iniţiativă, o scrisoare prin care ei cer demisia lui Liviu Dragnea din fruntea formaţiunii şi de la conducerea Camerei Deputaţilor, alături de alte 18 solicitări.
Reacţiile în online nu au întârziat să apară. Cunoscutul realizator al emisiunii „Jocuri de putere", Rareş Bogdan, a scris un mesaj fulminant pe pagina sa de Facebook.
„Dragnea out! (…) Punctul acesta este tot ce contează: „Demisia imediată din funcţia de Preşedinte al PSD şi a Camerei Deputaţilor a domnului Liviu Nicolae Dragnea", a scris Rareş Bogdan, adăugând că aşteaptă scuze personale şi scuze pentru Realitatea Tv din partea unor seniori ai presei care au mai reuşit să se facă o dată de râs în spaţiul public în ultima săptămână.
Colega de trust, Denise Rifai, îi împărtăşeşte euforia lui Rareş Bogdan.
„… dar cum… dar nu există nici o scrisoare… în plus, cum îşi permit unii jurnalişti să vorbească de aşa-zise scrisori pe care ei nu le-au văzut… Aşa vorbeau până mai ieri diferiţi pe la diferite colţuri", a scris Rifai pe Facebook, urându-şi, sieşi şi colegilor de la Realitatea, să fie sănătoşi să poată informa corect.
„Bravo, PSD! Era timpul", a notat Rifai.
Jurnalistul Mircea Marian, însă, rămâne la toate rece. Sau aproape la toate, pentru că, aşa cum mărturiseşte, începutul scrisorii i-a produs ceva reacţii neplăcute organismului.
„Când scrisoarea dizidenţilor din PSD începe cu „PSD guvernează de 21 de luni cu rezultate economice pozitive" mi s-a făcut aşa o greaţă că am vrut să nu mai citesc", a scris Mircea Marian.
Acesta a comparat guvernarea PSD cu un nene luat de pe marginea drumui căruia i s-au dat cheile visteriei. Imaginaţia lui Mircea Marian merge mai departe, ca într-un roman poliţist. Omul fură jumătate din banii aflaţi în vistierie, dar, ca un haiduc, acesta dă jumătate „pe pomeni". Concluzia jurnalistului e numai una, materializată într-o întrebare: „de ce nu vreţi să ne mai votaţi, că v-am dat şi vouă?".