Despre cea mai mare poruncă din Lege: Predică la duminica a XV-a după Rusalii - Video

Care este cea mai mare poruncă dată de Dumnezeu omului și cum trebuie s-o împlinim si noi - aflați din predica Părintelui Calistrart rostită la duminica a XV-a după Rusalii.
Sputnik

CHIȘINĂU, 9 sept — Sputnik. În duminica a XVI-a după Rusalii, în Evanghelia citită astăzi în Biserică, creștinii află care este cea mai mare poruncă din Lege, dată de Dumnezeu omului. Iată ce i-a răspuns la această întrebare însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos unui cărturar: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi".

Despre adevăratul sens al Tainei Nunții - Viața Sfinților Adrian și Natalia

"În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un învăţător de Lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău». Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi prorocii. Şi, fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David în duh îl numeşte pe El Domn, zicând: «Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale»? Deci, dacă David Îl numeşte pe El Domn, cum este fiu al lui? Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva din ziua aceea să-L mai întrebe”. (Mat. 22: 35-46)

În una din predicile sale, Părintele Calistrat de la Mănăstirea Vlădiceni, de lângă Iași, explică ce înseamnă de fapt să-L iubești pe Dumnezeu.

Despre prima poruncă

”Noi spunem cu ușurință, îl iubesc pe Dumnezeu cu tot sufletul! Nu ai de unde să știi! Dacă L-ai iubi, ai zice muntelui să se arunce în mare, și s-ar arunca. Noi nu-L iubim pe Dumnezu din tot sufletul, noi ne iubim pe noi! Înaintea lui Dumnezeu există convingerea că poți să iubești pe Dumnezeu, pană la ce? Pană la lepădarea de tată și de mamă, de frați și de surori, de holde și de țarini.. de toate, și să-mi urmezi Mie! Iar cine nu poate lăsa și holde, țarină, mamă și tată, nu este vrednic de Mine! Iar acum oamenii pot să zică așa: "Păi parinte, dacă toți lăsăm și holda, și mama, și țarina, atunci cine mai rămâne în lume?" Rămân în lume cei care sunt ai lumii! Pentru că Apostolul Pavel, spune: Eu vreau ca toți să fie ca mine, dar cine nu poate din pricina neînfrânării sau a războiului trupesc, cine nu poate să fie ca mine, să se căsătorească! Deci familia este la fel de sacră și de sfânta, dar cum? În numele lui Dumnezeu! Pentru Dumnezeu nu mă ating de femeia mea, ca și cum nu aș avea femeie în post! Pentru Dumnezeu nu mănânc carne în post ca și cum nu aș avea carne și as fi călugăr. Pentru Dumnezeu nu mă lăcomesc în post sau sunt mai milostiv și mai înfrânat. Pentru Împărația lui Dumnezeu!”, explică Părintele Calistrat.

Despre a doua poruncă

”Și iarăși zice Domnul: Cine iubește pe aproapele ca pe sine însuși, acela este vrednic de Mine. Da cum să-l iubesc eu pe aproapele când nu-l support? Să nu credem că dacă umblăm prin tribunale până împărțim un hectar în 16, atunci e gest creștin. Să nu credem că dacă umblăm prin tribunale și-i luăm unuia casa pentru o datorie este gest creștin. Să nu umblăm prin tribunale până ce ne ucidem între frați și surori, și părinți, și rudenii pentru o palmă de avere, că nu-i gest creștin. Au venit frații la Hristos și au zis: Uite, fratele meu nu-mi dă partea de avere ce mi se cuvine! Și Hristos le-a spus: Eu nu am venit pe pământ împărțitorului fratelui tău, du-te la Cezar, că de asta aveți Cezar. Deci nu-i vinovat tribunalul, nu-i vinovat judecătorul, nu-i vinovat avocatul, nu-i vinovat creștinul e vinovată nedreptatea. Asta a vrut să-i spună tânărului bogat, când i-a zis: lasă toate și urmează-Mi Mie. Adică să fii în orice moment în măsură să încui ușa casei tale și să încui ușa casei tale și să fii în Biserică la rugăciune, să încui ușa casei tale și să ridici bolnavul din drum și să faci cum a făcut samarineanul milostiv, să nu-l lași în drum. În momentul în care ești nepăsător și în jurul tău nu contează ce se întâmplă, nici pe Dumnezeu nu-L interesează cine ești tu”, a punctat ieromonahul.