BUCUREȘTI, 24 august, Sputnik, Dragoș Dumitriu. Greu de înțeles de ce a ținut Hellvig această declarație. Practic, el reia textul justificativ publicat de purtătorul de cuvânt Ovidiu Marincea.
"De peste un an și jumătate se discută despre protocoale între SRI și alte instituții publice, am încercat să explicăm care e situația referitoare la acest subiect", spune Hellvig, omiând aspectul de care se face vinovat — opinia publică a reacționat negativ față de „explicații".
"Personal nu am nimic de ascuns — am denunțat, oficial, toate protocoalele, oprind o practică existentă în trecut", spune Hellvig — deci lasă să se înțeleagă că „în trecut" se foloseau "practici" pe care le dezvuează.
Ori, Hellvig dezinformează prin omisiune — că sub presiunea presei și a opiniei publice s-a ajuns la desecretizări și la "practica din trecut". La fel cum decizia CCR care a pus capăt la ceea ce azi Hellvig dezavuează, ei bine aceasta a fost rezultatul unui demers al unui inculpat.
"Am întrebat instituția dacă aceste protocoale erau necesare — mi s-a răspuns că se putea, conform legii, și fără ele, dar așa era tradițional", declară nevinovat Hellvig, cofundând parcă statul de drept cu obiceiurile de la nuntă — acolo avem de-a face cu noținea "tradițional".
"Am dispus un audit intern referitor la toate aceste protocoale, am hotărât denunțarea celor care nu sunt impuse de lege sau CSAT, în februarie 2017 am demarat denunțarea lor", declară Hellvig arogându-și merite care, de fapt, sunt ale celor din presă.
Dar, atenție la fraza cheie care urmează — "Nu mai există niciun protocol care să aibă legătură cu înfăpturirea justiției în României". Cred că sensurile acestei afirmații vor fi speculate în multe instanțe, fiindcă reprezintă o recunoaștere a unei imixtiuni stopate din motive legice.
"Se vehiculează că aș fi semnat ceva ilegal", declară vizibil ofensat Hellvig. "Sper că informațiile au fost suficient de clare — trebuie să fii rupt de realitate să mă acuzi că am ceva de ascuns cu protocoalele, în condițiile în care am ordonat auditul înainte ca subiectul să fie în dezbaterea publică, am denunțat protocoalele și am început procesul de desecretizare a acestora".
Dacă e vorba de realitate — revin cu ideea de bază: priviți efectul! Cădere dramatică a încrederii în SRI și potențial de haos în instanțe din cauza revizuirilor. Asta pentru că Hellvig nu a reușit să gestioneze o criză a identificării locului și activității SRI — o criză la nivelul percepției publice, dar și la nivelul oamenilor de drept, de la avocați la judecători.
Finalul dezvăluie care a fost, de fapt, motivul apariției directorului: un fel de escrocherie sentimentală, "cum să fac eu un abuz, când eu am fost o victimă a unui abuz?". Opinie sinceră: Edi Hellvig a fost o mare dezmăgire.
Rămân în continuare cu convingerea că lui Hellvig a început să-i sune ceasul — inclusiv propriul ceas al conștiinței unui eșec pe plan managerial.
Între timp, ca dovadă a lipsei oricărui abuz — Parchetul general anunță deschidera unui dosar penal in rem după ce Darius Vâlcov, a publicat protocolul secret semnat între Parchetul General și SRI.
Articolul la care se face referire este 305 din Noul Cod Penal — "Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conţine informaţii secrete de stat".
Din fericire, Eduard Hellvig nu a program o conferință de presă ca să răspundă întrebărilor ziariștilor, ci s-a rezumat la această declarație dezamăgitoare.