Este vorba de un Cristian Vintilă, fost înalt funcționar guvernamental român, acum în vârstă de 47 de ani. Vintilă a fost director al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi inspector la Direcţia de Control Armament.
Acuzația oficială este că Vintilă ar fi oferit FARC arme şi servicii financiare "care ar fi fost folosite pentru a ucide cetăţeni americani".
În baza acestei acuzații, într-un proces despre care nu s-a vorbit în România, Vintilă și asociatul său, Virgil Flaviu Georgescu, au fost condamnați la închisoare. Vintilă la 4 ani de închisoare iar asociatul său, cetățean româno-american, la 10 ani.
Cei doi au fot arestați în Muntenegru în 2014, iar de atunci sunt în detenție. Deci, autoritățile americane au constat că Vintilă a executat pedeapsa de 4 ani.
Povestea este însă mult mai dubioasă — și pare a ține de descurajarea afacerilor cu armament fără a trece prin monopolul "strategic".
Așa cum am menționat, Vintilă fusese înalt funcționar guvernamental. A absolvit atât cursuri ale Academiei de Poliție, cât și ale Academiei Naționale de Informații (SRI) și Colegiul Național de Informații. Băcăuan de origine, fusese consilier județean PSD și un apropiat al lui Viorel Hrebenciuc.
Și Flaviu Georgescu avea pregătire în domeniul informațiilor, fiind la un moment dat consultant pe probleme de securitate (în România).
O afacere cu… teroriști
În Muntenegru — acolo unde a survenit arestarea în decembrie 2014 — românii se întâlniseră și finalizau afacerea cu doi (foști) oficiali europeni, unul ex-deputat în parlamentul Italiei.
Afacerea se ridica la 15 milioane de dolari, tranzacția se desfășura către o firmă în spatele cărora s-ar fi aflata FARC.
Povestea acuzatorilor este că agenţi sub acoperire americani din cadrul DEA (agenţia americană de combatere a traficului de droguri — Drug Enforcement Administration) s-ar fi prezentat la finalizarea negocierilor ca fiind… rebeli columbieni din FARC!
De aici și proba pentru acuzația de "sprijinire a unei organizaţii teroriste străine".
Deși Autorităţile din Muntenegru şi agenţia DEA ar fi colaborat cu poliţia română la "investigarea inculpatului", precum și cu DIICOT și SRI, datele și detaliile lipsesc din spațiul public. Se știe doar că românul "a pledat vinovat la acuzaţii".
Afecerea în sine se referă la vânzarea mai multor tipuri de arme — de la pistoale la lansatoare de rachete, mitraliere și tunuri antiaeriene, conform procurorului general din New York, Preet Bharara. Cu toate acestea, tranzacția ar fi fost de doar 15 milioane $.
Acestea urmau a fi folosite de FARC împotriva unor cetățeni americani — în Columbia. În actul de acuzare, negociatorii — de fapt agenți sub acoperire DEA — le-ar fi spus că armele sunt pentru FARC și că vor fi folosite pentru a doborî elicoptere și avioane americane. Iar în același act românii și fostul deputat italian ar fi fost de acord.
Apoi s-a făcut „flagrantul" — care nu însemnă că i-au prins pe respectivii în mijlocul unor munți de arme, ci era vorba de o tranzacție pe bază de documente, între niște firme — în nici un caz cu FARC.
Deci, după toate datele, era vorba de o tranzacție legală formal — dar din discuții colaterale (provocate) s-au dedus aspectele ilegale… în SUA!
Cum au decurs discuțiile colaterale — cum de niște români cu pregătire informativă au ajuns la divagații imbecile despre FARC, asta e greu de înțeles!
Și mai greu de înțeles este de ce americanii nu s-au adresat SRI, cu care exista parteneriat, pentru a stopa o tranzacție simplu, fără cătușe, flagrant etc. În fond, Vintilă nu era un infractor, nu avea antecendente și nici nu era vreun traficant de arme gen Viktor Bout!
Era un ins tentat de afacerile cu armament — pentru care acvea pregătire — și care dorea să facă bani, aparent legal. Poate că tocmai aici apare problema — "partenerii" nu doresc ca firme din alte zone să facă bani acolo unde au ei monopol! Și atunci au dat un exemplu suficient de… înspăimântător.
Mai mult — nu se precizează, din surse americane, dacă FARC știa de tranzacție — sau totul a fost o provocare americană, scopul fiind cel de mai sus?
De fapt, ce este FARC — și ce caută americanii și românii în combinație?
De fapt, cine este FARC? Forțele Armate Revoluționare din Columbia au apărut în 1964, inițial, în 1960, fiind o mișcare rurală care cerea reforme agrare. Ulterior (1964), au devenit o mișcare marxistă armată de rezistență antiguvernamentală.
Americanii susțin încă că FARC este un mare vânzător de droguri, tranzacțiile fiind de peste 1 miliard de dolari pe an, iar în 1997 au decis de să introducă gruparea FARC în rândul organizațiilor teroriste.
Dar, încă din 2012, între FARC și guvernul columbian au început negocieri de pace. În 2016, FARC și guvernul columbian au semnat un acord de pace, punând capăt unui conflict care dura de 52 de ani.
Culmea e că la ceremonia de pace au participat secretarul general ONU, secretarul de stat american (John Kerry) şi preşedintele cubanez, Raul Castro. Imediat, UE a scos FARC de pe lista organizaţiilor teroriste.
Asta se întâmpla în septembrie 2016, iar românii erau în pușcărie — și rămâneau în continuare. În 2017, FARC a devenit oficial partid politic, participând (legal) la alegeri etc.
În un detaliu important — din 2014, anul în care românii erau instigați să facă "afacerea" cu FARC, ei bine, organizația columbiană nu a mai dus lupte cu unități ale armatei, ci a făcut diverse acte de sabotaj sau incidente cu trupele poliției. Adică atacuri cu arme de mână sau cu explozivi — nicidecum cu "rachete" și "tunuri AA" cu care să atace avioane americane. Este istoria FARC — care se poate verifica din surse oficiale. Deci și din acest punct de vedere, acuzare scârțâie…
Dar ce caută americanii în Columbia, de ce erau ei în pericol "să fie uciși" cu armele care ajungeau la FARC? Simplu — SUA acordă "asistență" luptei anticocaină din Columbia. Nu este clar dacă "asistența" presupune preznța avioanelor și elicopterelor de luptă, a trupelor de mercenari — dar se pare că da. E o asistență „extinsă", you know…
În concluzie — nimeni nu neagă dreptul SUA de a-și apăra cetățenii; dar "afacerea" despre care vorbim nu seamănă cu așa ceva! În afară de provocările agenților SUA nu se cunoaște vreo probă că românii doreau să vândă arme împotriva SUA sau a cetățenilor săi. Mai mult, nici măcar nu era vorba de o tranzacție reală, pentru că FARC nici nu știa de ea!
Pare mai mult o invenție, o instigare — cu scopul pe care îl suspectez: un exemplu dur, pentru ca orice român care vrea să facă tranzacții cu arme să știe că există un stăpân în zonă — și un monopol. Nota bene, România a făcut istorie pe vremuri în comerțul cu armament, mai ales produs în puternica noastră industrie militară de pe vremuri.
Și-au recunoscut românii vinovăția? Sigur că da. Tot ce am scris aici e doar comentariu jurnalistic, nimic altceva.