BUCUREȘTI, 25 iul — Sputnik, Daniel George Nistor. Puteți aprinde becul, dar nu deschideți aragazul! Dacă tendința actuală se va menține, vom ajunge să ne încălzim la reșou, ca pe vremea comunismului.
Preţul energiei electrice pe bursa din România este marţi cel mai mic dintre pieţele cu care ţara noastră este cuplată în regiune, fiind chiar şi cu 25% mai redus în orele de vârf de consum, potrivit datelor postate pe site-ul operatorului pieţei, OPCOM și citate de Agerpres.
Astfel, preţul pe piaţa spot (Piaţa pentru Ziua Următoare) din România a avut o medie de 40,95 euro pe MWh la nivelul întregii zile.
Spre comparaţie, pe piaţa din Ungaria, preţul a fost de 55,84 euro pe MWh, în Slovacia — 55,57 euro pe MWh, iar în Cehia tot 55,57 euro pe MWh.
În orele de vârf de consum (9:00 — 20:00), diferenţa a fost şi mai mare. Spre exemplu, la ora 19:00, dacă în România preţul era de 49,18 euro pe MWh, în Ungaria, Cehia şi Slovacia preţul era de 63,01 euro pe MWh.
Prețurile energiei electrice sunt foarte calme. În primele cinci luni ale acestui an, prețurile au crescut cu numai 2,46%, în condițiile în care rata inflației a fost de 5,4%, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS).
În același timp, gazele s-au scumpit cu 10,43%.
De ce avem energie electrică ieftină și gaze scumpe? O explicație ar fi faptul că la energia electrică, liberalizarea a început mai demult, în urmă cu trei ani (punctual de încheiere decis de autorități a fost 1 ianuarie 2018), astfel că deja aproximativ 15% dintre consumatorii casnici au trecut de la regimul reglementat la cel concurențial. Liberalizarea din domeniul gazelor va continua până în 2021.
Pe de altă parte, la gaze avem o politică administrativă destul de ciudată.
În primele cinci luni ale anului, deși producția internă a crescut cu 1,6%, importurile au urcat și ele, chiar mai accelerat, cu 13,4%.
Aceasta după ce în ultimii trei ani, prețurile gazelor din import au fost din ce în ce mai mici: 184 lei/MWh în 2015, 105,7 lei/MWh în 2016 și 83,8 lei/MWh în 2017.
Pe de o parte, reușim să importăm tot mai ieftin și să producem tot mai scump, în condițiile în care multe întreprinderi mari consumatoare de gaz au dispărut din peisajul economic în ultimii ani. Pe de altă parte, importurile, oricât s-ar ieftini, nu pot tine pasul cu producția internă, într-o țară cu resurse destul de considerabile.
Dacă nu vom găsi o soluție la creșterea puternică a prețurilor la gaze, vom avea efecte în lanț, astfel că inflația ne va da mari bătăi de cap. Iar cel mai mult vom suferi la iarnă, când vor veni facturile la întreținere.