BUCUREȘTI, 20 iun — Sputnik, Daniel George Nistor. Ceartă la supermarket. "Mai deschideți o casă, nu vedeți cât de mare e coada?". "Deschidem, dar încasezi dumneata? Nu avem personal!".
Criza forței de muncă se observă în multe domenii ale sectorului privat: retail, construcții, industrie etc. Românii nu se înghesuie la aceste joburi, considerând că salariile sunt prea mici în raport cu programul de lucru. Preferă să își caute un post la stat, pentru că "e sigur, nu te dă nimeni afară și nici nu te omoară șeful cu munca".
În mediul de business se vorbește de aducerea unor lucrători din țări mai puțin dezvoltate, care să suplinească deficitul de angajați.
Statul este cel mai mare angajator din România, nu numai prin instituțiile sale din administrație publică, învățământ, sănătate, ci și prin companiile unde deține pachetul majoritar — cele din căi ferate, complexuri energetice, Poșta, Romsilva.
Ba mai mult, în anumite situații, se angajează să plătească, integral sau parțial, salariile unor lucrători de la firmele private.
Statul va plăti 2.250 de lei (echivalentul a 500 de euro) angajatorilor care încadrează şomeri şi beneficiari de ajutor social, potrivit unei ordonanţe de urgenţă iniţiată de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, a anunţat ministrul de resort, Lia Olguţa Vasilescu.
Dar statul român mai face ceva. Luna aceasta lansează o emisiune de obligațiuni cu dobândă de 5% și scadență la cinci ani, prin care se va împrumuta de la populație.
Astfel, un cetățean care are la dispoziție o sumă de 150.000 de euro și o plasează în aceste titluri, va obține 7.500 euro pe an, sau 625 euro pe lună, respectiv 2.875 de lei, adică mai mult decât salariul mediu pe economia națională.
Putem spune, așadar, că statul devine și cea mai bună bancă, din punctul de vedere al depunătorilor.
Analiștii economici pot critica aceste măsuri, pe motiv că "dărnicia" manifestată de autorități sub formă de subvenții și dobânzi atractive îngroașă deficitele și slăbește fondurile pentru investiții în infrastructură.
Dar statul nu și-ar putea manifesta această dărnicie față de lucrători dacă antreprenorii ar oferi ei înșiși salarii bune, fără sprijin bugetar, astfel încât personalul să dea buzna la aceste joburi. Iar obligațiunile publice nu ar avea succes dacă băncile ar oferi dobânzi mai mari, nu în jur de 1-2%, ca în prezent.