BUCUREȘTI, 15 iun — Sputnik. Demult apuse, vremurile în care o echipă africană, întâlnind o adversară din America de Sud, cu atât mai mult o dublă campioană mondială, nu spera decât să-și vândă pielea cât mai scump. Egiptul anului 2018 a sperat la mai mult și a avut motive serioase pentru asta. Cu un lot bine închegat care include jucători legitimați la cluburi de prestigiu, tehnici, incisivi și determinați, ”faraonii” aveau grijă ca balanța să nu încline în favoarea rivalilor, ba chiar dimpotrivă, își căutau insistent norocul la poarta adversă.
De cealaltă parte, urguayenii, nu prea găseau limbaj comun, păreau obosiți, iar vedetele din atacul lor, Cavani și Suarez, au manifestat mai multă capacitate de ”a ara”, decât de a crea.
A fost nevoie ca fundașul Jimenez să-și asume atribuția lor lor și să înscrie, pe final de meci.
Celeștii iau trei puncte prețioase în economia grupei, dar lasă multe semne de întrebare privind potențialul lor ofensiv.
Hiba Campionatului Mondial sunt meciurile dintre naționalele cu puține șanse de a trece de faza grupelor. Da, ele trebuie să aibă șansa lor de a participa la sărbătoarea fotbalului de cel mai înalt nive, să acumuleze experiență, să progreseze. Dar, spectacolul în aceste cazuri este, în mare parte, știrbit.
Situația, pare, se va agrava și mai mult la ediția următoare, când numărul particpantelor va crește de la 32 la 48.
Iran și Maroc au alergat mult, energia nu le-a lipsit, nici jocul la (și peste) limita regulamentului. Dar elementele de fotbal atractiv au fost puține, fazele de poartă — rarisime. Rebutul tehnic, de ambele părți, a anihilat orice sforțări de a adopta o tactică lizibilă. Alogismul unui asemenea meci a fost perfect subliniat de autogolul marocanilor din ultimele minute ale timpului regulamentar.
Portugalia-Spania a fost prima partidă în care am văzut FOTBAL. La fel de disputatâ ca și celălaltă confruntare din Grupa B, dar la un absolut alt nivel de intensitate, așezat pe un standard superior de prestanță. Ambele selecționate iberice, la drept vorbind, se puteau mulțumi, din start, cu o remiză, având în vedere cu cine se vor confrunta în celelalte 2 partide din această faza. Dar orgoliul este ce este, mai ales în cazul unei rivalități cu mari tradiții.
Șansa lusitanilor s-a numit Ronaldo. Acesta avea ceva de replicat spaniolilor, fie judecători sau fotbaliști. Și a înscris din penalti, apoi în urma greșelii de palasament a portarului advesarilor, în definitiv — din lovitură liberă.
Succesul spaniolilor s-a datorat, cu siguranță, lui Fernando Hierro care, la primul meci pe banca ”furiei rosii”, a știut să doteze fantasticul joc de pase al discipolilor săi cu o cutie de viteză, accelerând, când e nevoie, și încetitnind, atunci când credea că ar fi cazul. În unele momente combinațiile spaniolilor au fost cu adevărat admirabile.
Poate s-a greșit atunci când a pornit efortul de conservare a scorului. Poate…
Oricum, pânâ la urmă tot egalitate a ieșit. Însă după ce meci! Primul pe care ambele părți l-au făcut realmente demn de titulatura turneului. Cu siguranță, vor veni și altele.
Astfel, pronosticul Sputnik România s-a confirmat doar pe o treime. Să nu fi fost amărâtul de autogol al marocanilor, proporția era alta. Așa sau altfel, vom continua acest exercițiu și pe viitor. În speranța că putem anticipa rezultatele partidelor, dar și dorind, în incoștient, să avem parte de surprize.
Imprevizibilul, această piatra rară, este printre elementele cele mai atrâgătoare ale jocului cu balonul rotund.