BUCUREŞTI, 22 mai — Sputnik, Georgiana Arsene. Ieri, diplomatul şi academicianul Mircea Maliţa a trecut la Domnul. Acesta este anunţul sec pe care l-au preluat toate televiziunile şi posturile de ştiri şi pe care „îl rostogolesc". Prea puţini îşi amintesc, însă, cu adevărat cine a fost Mircea Maliţa şi care a fost rolul său în lumea relaţiilor internaţionale.
Încă din 2007, Maliţa atrăgea atenţia asupra impasului în care se află relaţiile bilaterale dintre România şi Federaţia Rusă.
Distinsul diplomat a vorbit despre atitudinea extrem de păguboasă a statului român faţă de Rusia care a dăunat intereselor noastre, arătând că, în cazul prăbuşirii Uniunii Sovietice, analiştii s-au întrecut în explicaţii, ca până la urmă să conteste teza simplistă a victoriei Occidentului în favoarea ipotezei imploziei, a morţii prin greşelile proprii.
„Situaţia la noi e diferită. Simplificarea extremă şi absenţa analizei sunt determinate de manipulatori interesaţi ca după ordinea severă, aspră şi intolerabilă a unui regim să se instituie nu o altă ordine (cum numea doamna Thatcher democraţia) ci anarhia, contestarea şi refuzul oricărei autorităţi. Sub semnul ei se pot produce lungi şi necruţătoare perioade de desfiinţare a bunului şi interesului public, fenomene proprii perioadelor de tranziţie", a declarat Mircea Maliţa în interviul acordat publicaţiei România Liberă, care a realizat, în 2007, un important serial dedicat relaţiilor dintre statul român şi cel rus intitulat, extrem de sugestiv, „România-Rusia, încotro?".
Diplomatul era de părere că anarhismul i-a şantajat pe oamenii politici. Mecanismul era unul pe cât de simplu, pe atât de josnic: chiar dacă politcienii erau mânaţi de cele mai bune intenţii, nu acţionau în nici un fel, pentru că se temeau de reacţia opoziţiei, care „i-ar fi acuzat fără cruţare".
„Pomeneşte Rusia şi devii „kaghebist" sau „nostalgic"!", a explicat Mircea Maliţa, care a adăugat că mai bine menţii un limbaj „curat euro-atlantic", atitudine pe care o vedem, tot mai radicalizată, şi în ziua de astăzi.
„Atitudinea de rezervă faţă de Rusia a fost pierzătoare pentru interesele româneşti", a pus punctul pe „i" diplomatul, care şi-a argumentat poziţia printr-un articol din celebra publicaţie „Foreign Affairs" ce critica politica SUA faţă de Rusia şi făcea propuneri de apropiere.
Ideea expusă de autorul materialului era aceea că SUA a ratat ocaziile de a-şi menţine şi dezvolta colaborarea cu Rusia, prin aceasta afectându-şi interesele proprii printr-o politică greşită şi plină de prejudecăţi.
În ceea ce priveşte România, această atitudine de rezervă a dăunat pe plan economic.
„Dar citind paginile vechi în care era luată în seamă susceptibilitatea ruşilor, cred că am greşit printr-o atitudine gratuit inamicală până la ostilitate şi mai ales prin ignorare şi desconsiderare", a declarat diplomatul, care a precizat că nu crede în eficienţa reţetelor de modificare a mentalităţii, nici în schimbarea bruscă a sentimentelor.
Dar asta nu înseamnă că lucrurile nu se pot schimba. Dimpotrivă, prin multiplicarea prilejurilor de interacţiune, fapt realizat prin comerţ, ştiinţă, educaţie, industrie, proiecte comune — se poate dezvolta stima şi cunoaşterea reciprocă.
Biografie
Mircea Maliţa, născut pe 20 februarie 1927, la Oradea, este o personalitate complexă, în care educaţia matematică s-a combinat cu instruirea diplomatică şi filosofică.
A publicat studii remarcabile de matematică şi filozofie traduse în 11 limbi şi a fost în anii 70 un promotor al introducerii calculatoarelor în cercetarea uzuală.
A lucrat în conducerea Ministerului Afacerilor Externe între 1962 şi 1970, apoi a fost ministru al Educaţiei, cofondator al Centrului Cultural European în 1991 şi membru al Academiei Române.
A fost director al Bibliotecii Academiei timp de cinci ani, în perioada 1950-1955, ambasador al României în Elveţia între 1980-1982, apoi în SUA, până în 1985, unde a fost şi director al Bibliotecii Române din New York.
Între 1956-1961 a fost Consilier al Primei Misiuni permanente a României pe lângă ONU.
A publicat şi o serie de lucrări, dintre care amintim: „Matematica organizării" din 1971, apărută în engleză trei ani mai târziu, „Modele matematice ale sistemului educaţional" (1972), „Diplomaţia. Şcoli şi instituţii"(1970), „Teoria şi practica negocierilor" (1972), „Aurul cenuşiu", 3 volume etc.