BUCUREȘTI, 4 mai — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Truism: Victor Ciutacu este un ziarist pur sânge; nu arată că e moral, dimpotrivă, vrea cu tot dinadinsul să pozeze în amoralul de veghe cetății. De ziua presei, nu s-a pierdut în sentimente — "unde e presa de altădată?…" — ci a titrat direct: "Ziua mondială a mâncatului de rahat cu poftă; presa s-a dus dracului". Și a dedicat presei și cititorilor o antiteză actuală:
"Când am difuzat eu valul de înregistrări cu Portocală, Kovesi & co, mâncătorii profesioniști de rahat își puneau probleme deontologice de autenticitate, invocau suspiciuni de trucare și așteptau experizarea lor. Când Pătraru difuzează înregistrări cu Gradea, toți le iau de bune; evident, sunt și curate, și autentice, și nemontate. Fără expertiză, că-i pe bază de celeritate și interes politic".
Și încă o completare: „Asta apropo de ziua mondială a libertății de — pușchea pe limbă, era să zic exprimare — înregistrat pe șest".
Suntem cam aceeași generație și am avut aceeași reacție — e ceva oribil să-ți înregistrezi colegii. Ceea ce a făcut Pătraru e descalificant pentru profesie, dar îi mai trece într-o zonă de umbră, de rușine, și pe cei care lucrează în presă.
"Personal, mă lasă rece și soarta editorială (aia financiară mă revoltă) a TVR sub conducerea Doinei, și veșnicele piruete ale lui Dragoș dinainte de termenele-limită din contractele lui", scrie Ciutacu. "Una peste alta, e de porc să-ți înregistrezi colegii/șefii/anturajul și să ieși după aia pe piață în calitate de apostol al luptei împotriva cenzurii, dar e perfect explicabil în contextul instituționalizării denunțului în statul profund securist în care trăim".
Ce ar face Victor Ciutacu cu cineva care se pretează la asemenea gesturi? Simplu — ce ar face majoritatea din generația noastră.
"Har Domnului, nu mai am atribuții managerial-editoriale de mai bine de cinci ani, dar eu — în caz că mi-ar lua Dumnezeu mințile și mi-aș dori iar putere de decizie — n-aș lucra nici cinci minute cu un om care are în trecutul public un asemenea eveniment; oricât de bun ar fi el…".
Iar Ciutacu nu are cu siguranță vreo antipatie personală față de Pătraru, dimpotrivă, există antecedente de o cu totul altă natură: Ciutacu este cel care i-a oferit lui Dragoș Pătraru "acces în emisie când era cenzurat (și) de Digi 24 și când apărătorii lui interesați tăceau ca rahații-n tufe".
Cam despre asta e vorba în articolul lui Victor Ciutacu, poate înțeleg și cei cărora le place personajul zgomotos și obraznic numit Pătraru, care consideră că face presă. Nu, el nu face decât un spectacol grotesc, de aceea și face audiență.
E un fapt demonstrat — circul, prostul gust, scandalul, mitocănia, acestea fac audiență astăzi, iar Pătraru a creat un mixt din toate astea — în opinia mea dăunător "intersului național" și "stării nației" — și de aceea face audiență. Nu pentru că e genial, ci pentru că e ca porcul în mocirlă — adică nu vreun cal de rasă, ci o ființă perfect adaptată mediului în care trăiește. Happy "Ziua mondială a mâncatului de rahat cu poftă"!