BUCUREȘTI, 20 apr — Sputnik. Dreptul de a organiza CM 1986 i-a fost acordat, încă în 1974, Columbiei, dar, după 9 ani, Bogota a înțeles că și-a asumat o misiune imposibilă. Pentru FIFA soluția era una — a alege o altă gazdă, care să fie din America (era rândul acestui continent de a invita fiesta fotbalistică), să aibă infrastructura necesară și, de dorit, o experiență în gestionarea unui proiect de asemenea anvergură. Aceste caracteristici le-a întrunit Mexicul, oferta lui a fost aprobată și țara a folosit la maximum cei trei ani disponibili pentru a se pregăti exemplar.
Între timp, 121 de națiuni s-au angajat în disputarea celor 22 de locuri vacante (campioana momentului, Italia, și gazdele mergeau în finale în mod direct).
În urma preliminariilor au fost scoase din competiție Suedia, Cehoslovacia, Iugoslavia Austria, după barajul în zona UEFA cu Belgia — și Olanda.
România a fost nevoită, ca și în campania precedentă, să se confrunte cu temerara națională a Angliei și a scos două egalități (inclusiv 1-1 pe Wembley). Totodată, a cedat patru puncte Irlandei de Nord, deosebit de dramatică fiind înfrângerea cu 0-1 acasă, pe 16 octombrie 1985, în meciul care, altfel, le putea aduce tricolorilor calificarea de pe locul 2.
În America puțin surprinzător a fost parcursul victorios al Paraguayului, din celelalte zone au acces Canada, Algeria și Maroc, Irak și Coreea de Sud.
Mexicul — la înălțime!
Organizatorii CM 1986 și-au dorit mult ca această expresie să fie folosită în sens figurat, nu numai la direct, dat fiind că majoritatea teritoriului țării se află la mari altitudini, mergând până 2700 de metri peste nivelul mării. Simbolurile turneului au fost concepute astfel ca să fie nu numai pitorești, dar și semnificative. În logou, balonul de fotbal a apărut ca liant al celor două emisfere ale Globului.
Mascota Pique era menită să arate caracterul mexicanilor — galeși, virili, iuți în expresii și decizii.
Arena principală a fost aceeași ca și în 1970, maiestuoasa Azteca, o replică modernă a arhitecturii autohtone cu tradiții milenare.
Denumirea balonului oficial, "Azteco Mexico", accentua și ea legătura indisolubilă între prezentul țării și străvechea cultură a predecesorilor. Totodată, era un produs absolut inovativ, confecționat în totalitate din materiale sintetice care să nu îmbibe apă și să fie foarte durabile.
- Formula de disputare a suferit noi schimbări. Prima fază, ca și acum 4 ani, urma să califice direct 12 ocupante ale primelor două poziții în cele 6 grupe, dar și patru ocupante ale locurilor trei cu rezultate mai bune în clasament. Însă mai departe s-a mers exclusiv pe sistemul eliminatoriu, mai sportive și imun în fața eventualelor aranjamente.
Faza grupelor
Suflarea fotbalistică a început să se obișnuiască cu multitudinea partidelor din acest segment, 36 (!) la număr, care, în succesiunea lor caleidoscopică, sunt până la urmă un test al valorii și non-valorii.Delimitarea s-a produs după cum urmează.
Grupa 1. Argentina și Italia au trecut, fără probleme, de Bulgaria și Coreea de Sud.
Grupa 2. Mexic, iar alături de el și Paraguay(!), depășesc Belgia și Irakul.
Grupa. 3 URSS și Franța, la egalitate de puncte, departajate de golaveraj, elimină Ungaria și Canada. Sovieticii, după un feeric 6-0 contra maghiarilor, au fost incluși în tagma favoriților turneului.
Grupa 4. Brazilia și Spania — net superioare Irlandei de Nord și Algeriei.
Grupa 5. Danemarca, mergând șnur, și RFG, cu multă dificultate, marginalizează Uruguayul și Scoția.
Grupa 6 o câștigă… Marocul. Anglia este peste Polonia la golaveraj, iar Portugalia cade din cărțile calificării in extremis (1-3 cu prima clasată).
Celor 12 calificate direct li s-au alăturat Belgia, Polonia, Bulgaria și Uruguay — 4 selecționate cu rezultate mai bune printre ocupantele locurilor 3.
Faza play-off
OPTIMI. Franța a lipsit Italia și de titlu și de prezența de mai departe la CM-1986 (2-0), Spania a spulberat Danemarca cu 5-1, Belgia s-a impus în fața URSS printr-un neverosimil 4-3
Rezultatele partidelor Anglia —Paraguay, Brazilia-Polonia, Mexic-Bulgaria și RFG-Maroc erau mai previzibile și favoritele nu au dezmințit. Argentina, într-un meci principial și foarte strâns, a dispus de Uruguay cu 1-0.
Tot la limită, dar cu 2-1, Maradona și compania au eliminat, în SFERTURI, Anglia. A fost meciul renumit și prin episodul "Mâna lui Dumnezeu" cu Maradona în prim plan.
Toate (!) celelalte 3 partide din această etapă au fost duse până în faza loviturilor de departajare. Doar așa Belgia s-a impus în fața Spaniei, Franța a Braziliei, iar RFG — a Mexicului. O situație fără precedent și reeditare pe viitor.
În SEMIFINALE Franța, ca și cu patru ani în urmă, cedează nemților, dar nu la penaltiuri, ci în timpul regulamentar, 0-2. Cu același scor Argentina își deschide calea spre finală în detrimentul bătăioșilor belgieni.
Ultimele acorduri
Franța abordează în mod serios meciul pentru bronz și obține medaliile după 4-2 cu Belgia.
Finala mare RFG o pierde a două ediție la rând, deși opune o rezistență maximă, 2-3.
Argentina, condusă de Carlos Bilardo, a cucerit un al doilea titlu după 8 ani de zile.
Diego Armando Maradona a fost liderul autoritar al acestei generații, super vedeta albiceleștilor, căpitanul lor creditat cu dreptul de a ridica trofeul.
Dar și ediția în ansamblu a fost un triumf al acestui talent incontestabil, în concurența pentru titlul de cel mai prețios jucător Michel Platini, poate, ar fi fost în drept să emită careva pretenții. Dar — numai în cazul în care ar fi dus Franța la un titlu mondial.
Doar titlul de golgheter al ediției Maradona l-a cedat englezului Gary Lineker (6 reușite).
Iar cel mai frumos gol al turneului, cum consideră multă lume, l-a înscris mexicanul Manuel Negrete în optimile cu Bulgaria.