BUCUREȘTI, 15 apr — Sputnik, Daniel George Nistor. Ciudată soartă are combinatul siderurgic de la Galați. Construit ca să ofere României independență industrială, a fost lovit de toate valurile politice și economice ale vremurilor, iar acum se află în pericolul de a se prăbuși complet.
În 1958 Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe atunci președinte al Consiliului de Stat al României, decide să ridice o mare unitate în orașul de lângă care se trăgea, Galați. Dej a vrut să îi demonstreze liderului Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, că România poate avea industrie grea și nu trebuie să rămână doar un producător agricol în cadrul CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, omologul Pieței Comune din blocul estic).
Combinatul avea să fie inaugurat în 1966 de urmașul lui Dej la conducerea României, Nicolae Ceaușescu.
Unitatea ajunge să exporte produse din oțel pe toate meridianele Globului, iar în 1989 numără deja 50.000 de angajați. Funcționând în sistemul comunist, cu sprijin de la bugetul de stat, în toată acea perioada au fost lansate, dinspre Vest, acuzații de "dumping", în sensul că prețurile nu erau corecte pentru piață, fiind subvenționate.
După 1990, combinatul siderurgic de la Galați devine societatea comercială Sidex, deținută de stat, dar nevoită să se descurce cu puterile proprii. În condițiile unor ani cu inflație, mari fluctuații de curs valutar și uriașe schimbări în toată lumea.
Din toate părțile curg critici — combinatul nu e rentabil, consumă prea multă energie, acumulează pierderi, primește subvenții mascate prin controlul Guvernului asupra prețurilor.
În acea perioada s-a furat mult. Nu numai că se "umflau" facturi, dar se spunea că produsele erau aruncate pur și simplu peste gardul oțelăriei, apoi încărcate și duse la vânzare. Regulile severe ale comunismului dispăruseră, și nici nu exista un proprietar privat care să aibă grijă de avutul lui. Se impunea o privatizare.
În 2001 combinatul siderurgic este cumpărat de compania LNM Holdings NV, pentru 70 milioane de dolari (prețul pachetului de acțiuni), angajamente investiționale de 351 milioane de dolari și un capital de lucru de 100 milioane de dolari.
Din 2004 devine parte a Mittal Steel, companie formată prin fuziunea companiilor LNM Holdings NV și Ispat Internațional, iar în 2006, după fuziunea dintre Mittal Steel și Arcelor, numele combinatului a fost schimbat în ArcelorMittal Galați. Patronul unității este magnatul indian Lakshmi Mittal.
Dar lucrurile nu merg prea bine nici cu acționariat privat. În 2016, cel mai recent an pentru care Ministerul Finanțelor deține date, combinatul siderurgic de la Galați a înregistrat o pierdere netă de 60 milioane de euro la o cifră de afaceri de 770 milioane de euro. Datoriile se ridică la 346 milioane de euro, iar creanțele se cifrează la numai 92 milioane de euro. În combinat mai lucrează circa 6.000 de angajați, de 8 ori mai puțini decât în "vremurile de glorie".
Lakshmi Mittal intenționează să cumpere oțelăria Ilva din Italia. Pentru a aproba tranzacția, Comisia Europeană i-a cerut să renunțe la combinatul siderurgic de la Galați, precum și la unitățile de la Skopje (Macedonia), Ostrava (Republica Cehă), Dudelange (Luxemburg), Flemalle și Liege (Belgia).
Bizară impunere. Adică până acum a putut să dețină mai multe puncte de lucru pe teritoriul Europei, dar în acest moment trebuie să scape de toate pentru a achiziționa unul singur.
Dar comentariile nu își mai au rostul. Va veni cineva să preia combinatul de la Galați? Se vor implica autoritățile locale și centrale în găsirea unei soluții, știind că sunt în pericol nu numai familiile miilor de angajați, dar și foarte multe business-uri, pe industria orizontală? Om vedea.