BUCUREȘTI, 4 apr — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Scandalul Protocolului, urmat de reacția nepotrivită a Laurei Kovesi, a dat naștere multor reacții, care vizează pe participanții la actele dubioase, specifice așa numitului "Stat paralel" — dar, mai nou, și pe cei din spate, aflați la originea stării incriminare.
"Marea problemă la Kovesi nu este că minte, că vorbește azi despre un protocol despre care ieri spunea că nu există, că încearcă să explice inexplicabilele ilegalități prin stupizenii semantice, ci că O FACE CU SENINĂTATEA CELUI CARE CREDE!", comentează Dan Andronic, lansând o "rachetă" către sistemul defensiv strategic: "Aici putem vedea care este valoarea ei reală pentru Ambasade!".
Dacă Dan Andronic a lansat o "rachetă" în finalul notei sale, cunoscutul jurnalist Victor Ciutacu dedică afacerii un articol pe blog, analizând fenomenul manipulării în trecutul apropiat, dar perspectivele în viitorul previzibil.
"Dacă Securitatea a reușit măcar o singură construcție cu adevărat performantă după '89, atunci aia e uriașa rețea de propagandă", scrie Victor Ciutacu. "Da, aia folosită, teoretic, ani buni, în beneficiul lui Băsescu și, după căderea în dizgrație a Tiranului, mutată pentru conservarea poziției lu' Kovesi", punctează jurnalistul.
Victor Ciutacu previne însă o altă acțiune — și anume proiectul "Cioloș" — "De test sau ca proiecție de viitor, lucrează și pentru Cioloș". Iată însă o precizare cu accente extreme de grave:
"Componenții ei — pe care eu îi numesc, după caz, acoperiți, detașați sau infiltrați, unii încă angajați formal în media, alții plătiți la plic sau pe consultanță, plus voci publice mufate discret la sponsorizări generoase și străvezii, oengiști beneficiari de generoase granturi — sunt ținuți strâns și ghidați milimetric de o mână forte".
Cine este această "mână forte"? Cea care "le știe și slăbiciunile, și nevoile imediate sau constante", răspunde Ciutacu, adăugând "și care are posesia/controlul butonului magic".
"E fascinant cum tac în cor în momentele delicate pentru cauză și sar în haită imediat după aprobarea semnalului de atac/apărare", scrie Victor Ciutacu, observând cum "se preiau unii pe alții, se citează, externalizează (prin corespondenții de afară ai rețelei) mesajul stabilit, dau impresia că tot Universul e îngrijorat/revoltat odată cu ei".
Cât de serioasă e chestiunea, Ciutacu argumentează ci câteva date simptomatice — evenimente care au marcat istoria (foarte) recentă.
"Amintiți-vă momentele postrevoluționare decisive — referendumuri, alegeri prezidențiale, Colectiv, protestele împotriva OUG 13 și valul de după ele — și cum au acționat", amintește jurnalistul.
În finalul articolului de pe blogul personal, Ciutacu mai face o descriere a aparatului care, ocultat, a acționat și acționează cu efecte… vizibile, cuantificabile.
"Capacitatea de manipulare a mașinăriei e uriașă, performantă, strivitoare", spune jurnalistul, explicând "Nu scriu aceste rânduri fiindcă aș avea vreo revelație — îi știu, îi văd, îi simt".
Iar finalul aruncă o umbră de îndoială asupra dorinței lui Ciutacu de a spune totul, până la capăt — "Unica mea curiozitate e cine a fost creierul care a plămădit grozăvia asta", scrie celebrul jurnalist.
Imediat, articolul a primit mai multe comentarii. Un alt cunoscut jurnalist, Valentin Gros de la "Capital", intervine:
"Creierul nu a plămădit aici, doar a implementat/adaptat. vezi Tuck Frump — Puie Monta, #Resist — #Rezist etc.", scrie Valentin Gros — iar răspunsul lui Ciutacu nu întârzie: "Păi fix pe ăla mi-ar plăcea să-l știu:) nu uita revoluțiile portocalii dinainte".
Un alt cititor, Adrian Kertesz, spune… ceea ce se întrezărea printre cuvintele lui Ciutacu: "Americanii par a fi arhitecții".
"Ceva scenarist bun de la Hollywood a fost mutat la CIA — în Ucraina și Ungaria nu le-a ieșit, în Romania le-a ieșit de minune", este părerea cititorului. "Nu uita alegerea lui Iușcenko, la braț cu Timoșenko", răspunde Victor Ciutacu.
"Da, până s-au săturat și rușii de obrăzniciile yancheiilor", concluzionează Adrian Kertesz.
Tiberius Serghei intervine — "Dacă mă întrebi pe mine, treaba merge mult mai înapoi în timp, s-ar putea să observam multe similitudini cu operațiuni făcute în anii 60-70 în America de Sud…" Jurnalistul Valentin Gros atrage atenția — "Să nu uităm operațiunea Woodstock 1969. SUA".
Și cunoscuta scriitoare Lucia Verona a ținut să-și transmită opinia — "Cred că în 1989, prin vară, planul era deja făcut. Un an mai târziu, s-a și văzut".
Interesant este că "mintea" opiniei publice funcționează, indiferent de câte diversiuni și bariere de fum s-ar crea. Lumea românească își dă seama de existența mașinăriei de manipulare și vrea să afle mai mult. Iar în lipsă de informații directe, se trag concluzii, uneori mai periculoase decât adevărul… pentru cei care-l ascund.