BUCUREȘTI, 23 mart — Sputnik, Daniel George Nistor. Conform Eurostat, în România, nivelul compensării muncii (însemnând salarii brute plus contribuțiile angajatorului) a fost în 2017 de 5,5 euro/oră, față de media UE28 de 23,1 euro/oră lucrată, deci 23,8% din medie.În același timp, productivitatea orară a muncii a fost 56% din media UE28.
"Dacă ne uităm în urmă, la data aderării, în 2007, valoarea adăugată de factorul muncă într-o oră lucrată era 40% din media UE, iar compensarea angajaților 18% din media UE. Productivitatea reală a muncii în România pe persoană este a doua în UE deja de vreo 4-5 ani, după Irlanda, cu 130% din media UE", scrie economistul Cristian Moisoiu, de la Institutul de Economie Mondială, pe pagina sa de Facebook.
Ce anume demontează aceste date?
"Demontează minciuna că piața reglează nivelul salariilor în funcție de creșterea productivității muncii. Este o minciună prin omisiune. Adevărul e că piața este a întregii Uniuni, că munca poate circula liber. Dar câtă vreme salariile se mențin mici, mobilitatea muncii este doar într-un singur sens", explică Moisoiu.
"Piața reglează nivelul salariilor dacă forța de muncă nu găsește posibilitatea de a se angaja pe salarii mai mari în altă parte. Deschiderea economiilor permite însă ca forța de muncă să plece. Este exact ceea ce s-a întâmplat în România (sau Bulgaria sau Polonia), unde singurul efect al menținerii salariilor joase a fost pierderea forței de muncă necalificate, calificate sau înalt calificate", mai spune economistul.
S-a spus mereu că dacă salariul minim crește, pleacă investitorii, pentru că productivitatea (joasă) nu justifică niveluri de salarii impuse de stat și că va crește șomajul.
"Avem proba că în 4 ani de când salariul minim a crescut cu circa 130%, șomajul nu a crescut, iar companiile nu au plecat. Asta pentru că productivitatea nu a fost joasă, ba dimpotrivă! Singurul motiv pentru care companiile încep să plece este acela că nu mai găsesc personal calificat corespunzător. Logic, pentru că el numai este în țară" — arată Cristian Moisoiu.
Și atunci?
"Atunci, se înțelege clar că de procesul integrării europene a beneficiat capitalul, dominat de marile corporații, în speță, acesta atrăgându-și cea mai mare parte în urma distribuției valorii adăugate. Care s-a scurs spre Vest. Nu a câștigat nici statul, pentru că politica fiscală a fost favorabilă capitalului, iar statul a fost pus sub presiunea socială și a necesităților de dezvoltare, dar nu au câștigat nici angajații, pentru că munca a fost defavorizată", afirmă specialistul.