BUCUREŞTI, 16 mart — Sputnik, Georgiana Arsene. Scandalul diplomatic dintre Londra şi Moscova continuă. Diplomaţii ruşi de la Bucureşti lămuresc întreaga situaţie şi arată, cu subiect şi predicat, ce interese se află, de fapt, în spatele punerii la zid, fără probe, a Moscovei.
Să ne amintim de Tony Blair. Şi de intervenţia în Irak..
Premierul britanic, pe parcursul unei singure zile, a anunţat un ultimatum şi a informat cu „privire la sancţiuni" faţă de Rusia, în legătură cu tentativa de asasinat ce rămâne, în continuare, un mister, a unui agent al serviciilor secrete britanice şi fost colonel rus din GRU- înainte de 1999, amnistiat încă din 2010. Este vorba despre Serghei Skripal şi fiica sa, Iulia care, atenţie! Este cetăţean rus.
Moscovei i s-a cerut, contrar regulamentului instituit prin Convenţia privind interzicerea armelor chimice din 1993, să pledeze vinovată pentru atacul cu arme chimice şi, mai mult decât atât, să îşi pună cenuşă în cap.
„Argumentul deocamdată principal în favoarea acestui tip de comportament, nespecific pentru gentilomi a fost formulat de ministrul britanic al Apărării G. Williamson, care l-a descoperit pe cel „vinovat de infracţiune" prin intermediul tezei despre „comportamentul tipic pentru Rusia", se arată în comentariul Ambaadei Rusiei la Bucureşti.
Dacă Moscova nu crede în lacrimi, Londra pare a-şi uita propriul trecut. Mai exact, episodul Tony Blair, în care fostul prim ministru a recunoscut, în octombrie 2015, cu un zâmbet inocent, că în 2003, guvernul său a autorizat participarea forţelor armate naţionale la intervenţia în Irak „pe baza unor informaţii eronate ale serviciilor secrete".
Urmarea a fost distrugerea unui milion de civili nevinovaţi, inclusiv ca urmare a apariţiei pe teritoriul ţării a aşa-numitului Stat Islamic din Irak şi Levant — acum este mai cunoscut sub numele de ISIS sau SI şi răspândirea activităţilor criminale peste tot Orientul Mijlociu.
Rusia, atitudine cumpătată
Rusia a sugerat Londrei să acţioneze în baza punctului 2 al articolului 9 din Convenţia din 1993, care prevede că, în cazul apariţiei unor episoade similare cu incidentul din Salisbury, statele membre trebuie să contribuie prin schimb de „informaţii şi consultări" la clarificarea situaţiei.
„Cu o suspectă determinare, partea britanică a refuzat nu doar propunerea Rusiei de a participa şi de a contribui la investigarea crimei, dar, de asemenea, de a oferi probe de „arme chimice" găsite la locul infracţiunii", notează diplomaţii ruşi.
Mergând pe firul evenimentelor, iată că apare din nou numele Theresei May.
Este vorba despre momentul imediat următor otrăvirii misterioase a fostului angajat al serviciilor ruse A. Litvinenko.
În 2006, Theresa May, pe atunci ministru al Afacerilor Interne al Regatului Unit, a clasificat cele mai importante materiale şi a interzis folosirea lor în cadrul anchetei. May s-a bazat pe principiul „imunităţii intereselor naţionale".
Guvernul May şi-a exprimat dorinţa de a transfera cazul la stadiul de pedeapsă a penalului evident.
„Theresa May, se pare, nu poate rezista tentaţiei de a juca atât rolul procurorului, dar şi pe cel de judecător, care a emis sentinţa la moarte şi concomitent rolul călăului", notează sursa citată.
Cui folosesc provocările şi de ce acum?
Diplomaţii ruşi nu se îndoiesc că Londra, „sub presiunea logicii simple şi a opiniei publice", va scoate la iveală câteva dovezi. Chiar şi aşa, încă de la început a fost clar pentru toată lumea că infractorul fusese deja numit.
Încă din 1992, prin Decretul Preşedintelui Rusiei, toate lucrările în legătură cu Noviciok, despre care se presupune că a fost utilizat în Salisbury, au fost interzise în Rusia.
„Inventatorii", precizează Ambasada Rusiei la Bucureşti, au fost supracumpăraţi de serviciile secrete occidentale şi lucrează tot în aceeaşi Marea Britanie, SUA sau Suedia, Cehia etc.
Instrucţiuni despre formula chimică a acestei substanţe se află pe internet, iar componentele sale pot fi cumpărate de pe piaţa liberă.
„Nu avem nici o îndoială că, deloc din întâmplare, această farsă, tragică, pentru victimele sale, şi o înscenare, conform metodelor sale, este jucată de premierul britanic şi de serviciile sale de informaţii literalmente în acelaşi timp cu publicarea la Bruxelles a proiectului UE a „contractului despre Brexit", condiţiile căruia (…) sunt foarte neplăcute pentru guvernul conservator al Marii Britanii", se arată în comunicat.
Britanicii nu pot trece peste disconfortul extrem provocat de decizia FIFA de a oferi dreptul găzduirii Mondialelor 2018 Rusiei, iar cele din 2022-Quatarului.
Anglia, în schimb, în ciuda faptului că a fost condamnată pentru utilizarea mai multor metode de corupţie, a pierdut.
„Dar, se pare, a decis să „recupereze" în terenul provocărilor politice", spun, ironic, diplomaţii ruşi.
Aceştia mai prezintă şi un alt argument „final" care, se presupune, că ar fi trebuit să îl incrimineze personal pe preşedintele Vladimir Putin. Este vorba despre atacul brutal asupra familiei Skripal care a fost planificat şi dus la îndeplinire în mod deliberat, în ajunul alegerilor prezidenţiale din Rusia, „în mod presupus", ca să demonstreze „puterea brutală şi determinarea de a-i pedepsi pe trădători, indiferent de locul în care s-ar afla".
„Constatăm încă un eşec al strategilor analişti britanici, asemănător cu cel în cazul armelor chimice ale lui Saddam Hussein. Dacă ei au vrut să-l discrediteze pe actualul Preşedinte rus, apoi, practic, vor ajunge să sporească gradul său de autoritate, deja puternic în ţară", menţionează diplomaţii ruşi.
Aceştia precizează că prezentarea, de către Putin, a informaţiilor referitoare la dezvoltarea, de către oamenii de ştiinţă şi inginerii ruşi a celor mai performante tipuri de rachete, care „transformă arsenalele NATO şi, în special, sistemul american de apărare antirachetă în inofensive obiecte muzeale", i-a şocat, efectiv, pe occidentali.
Diplomaţii ruşi atrag atenţia asupra a ceea ce a spus Putin în adresarea către Adunarea Federală a Rusiei din 1 martie 2018, când a afirmat, fără echivoc, că încercările explicite din partea Occidentului de a negocia cu Rusia pe poziţia de forţă sunt respinse de Moscova, iar Rusia este dispusă să se angajeze într-un dialog egal pe toată gama problemelor globale.