Economie
Știri de ultimă oră din economia României, Moldovei, europeană și internațională, relații economice dintre SUA, UE, Rusia, comerț extern, relații și schimburi economice, bani și valută, monede străine, EURO, Dolar, bani

Cum ne ține clasa politică la coada Europei

Vom continua să trăim prost cât timp în spațiul public vom avea lovituri la bombeu în locul unui proiect de țară cu scopuri precise
Sputnik

BUCUREȘTI, 2 feb — Sputnik, Daniel Nistor. Un studiu realizat de o echipă de economiști condusă de fostul ministru de Finanțe Daniel Dăianu ne spune unde se află România în raport cu statele dezvoltate ale Europei, din punct de vedere al economiei și al standardului de viață. Cercetarea a fost prezentată la Academia Română în cursul anului trecut și lucrează cu date statistice — cele mai recente fiind aferente anului 2015.

Cum stăm față de occidentali la standardul de viață? Potrivit cercetării, pe durata a patru ani, în România convergența prețurilor față de media UE 28 (media celor 28 de state UE) a evoluat sinuos, cu creșteri și scăderi, atingând 51,9% la finele lui 2015. În același timp, convergența salariilor a urcat constant, până la o cotă de 20,5%. Mai simplist spus, "scorul salarii-prețuri" este de 5-2, adică avem salarii de cinci ori mai mici decât media UE 28, dar prețurile sunt aproximativ pe jumătate, de numai două ori mai mici.

Cum putem recupera decalajul?

Studiul citat ne arată că dacă România și-ar păstra ritmul mediu de creștere înregistrat în perioada 2000-2015, atunci ar reuși să ajungă din urmă media zonei euro în 27 ani, iar nivelul de 75% din media zonei euro ar putea fi atins în 13 ani (diferențialul ratei de creștere anuale față de zona euro fiind de 2,5 puncte procentuale).

Dacă România ar crește economic în medie cu 5% pe an (în mod sustenabil), atunci ar putea ajunge din urmă media zonei euro în 18 ani, iar nivelul de 75% din media zonei euro ar putea fi atins în 9 ani, (diferențialul ratei de creștere anuale față de zona euro fiind de 3,8 pp). Observăm că la acest capitol cercetarea nu face comparație cu UE 28, ci cu zona euro, reprezentând statele cele mai dezvoltate din Uniune.

Datele demonstrează că "mai avem mult până departe". Și nici măcar nu știm pe ce drum am pornit.

Fostul premier Theodor Stolojan a afirmat, într-un editorial, că România nu are un proiect de țară pe termen lung, care să ne ducă la un standard de viață la nivelul celui mediu din UE, și asta pentru că politicienii acţionează în logica unui ciclu electoral. Ei se gândesc ce să facă în cei patru ani de mandat, ținta fiind să-i mai voteze electoratul o dată, ca să-și păstreze funcțiile și privilegiile.

Stolojan: Trăim prost pentru că politicienii nu gândesc pe termen lung

Hai să fim realiști, cine să conceapă un program de creștere pe 20 de ani? Pentru asta, autoritățile, indiferent de culoarea politică, ar trebui să acționeze concertat, cu o disciplină de-a dreptul militară, ca într-un marș cu punct de finiș standardul de viață dorit. Iar atunci când se schimbă Guvernul (sau primarul, sau președintele de consiliu județean), noul venit să preia ștafeta de la cel vechi și să continue înaintarea în aceeași direcție.

Dar ca să știm cine suntem, unde ne aflăm și unde vrem să ajungem, mai întâi trebuie să ne cunoaștem "efectivele" și structura lor. Noi nici măcar nu ne-am numărat bine.

Am arătat într-un articol anterior că potrivit datelor oficiale, România numără aproximativ 5 milioane de angajați și 440.000 de șomeri, la o populație ocupată civilă de 8 milioane de persoane, numărul total al românilor cu vârste între 15 și 64 de ani fiind de 15 milioane. Este evident că milioane de persoane lipsesc din "peisaj".

Guvernul care conduce "marșul către bunăstare" ar trebui să știe exact câți români lucrează, câți sunt șomeri cu acte, câți primesc ajutor social, câți români muncesc în străinătate (că și ei sunt ai nostri și nu-i putem neglija). Și să aibă o hartă cu răspândirea teritorială a acestor "efective", ca să știe exact unde s-a rămas în urmă și să colaboreze cu autoritățile locale pentru a ridica satul, orașul sau județul respectiv.

În realitate lucrurile se petrec exact cum spune Stolojan: cei aflați în funcții nu văd mai departe de patru ani, iar un proiect comun, care să adune toate eforturile, nu există. Când se află la guvernare, PSD ii defavorizează pe primarii de la PNL, iar aceștia strigă că Guvernul e rău intenționat și incompetent, de-aia nu pot ei să repare drumurile ori să atragă investitori pe plan local. Și viceversa, când vine PNL la guvernare.

"Dezbaterea politică" se reduce la "huo, comuniștii, penalii, sclavii Rusiei!" versus "huo, #reziștii, securiștii, sclavii Bruxelles-ului!". E firesc ca Puterea să se certe cu Opoziția, dar economia și nivelul de trăi merg înainte atunci când în cadrul controverselor primează soluțiile și programele, nu loviturile la bombeu.

Nu ne mai facem bine (și) pentru că suntem total imaturi politic.