BUCUREȘTI, 1 feb — Sputnik. Galele fotbalistice mondiale care, în cadența deja încetățenită, urmau să aibă loc în 1942 și 1946, războiul și dezastrele provocate de el, le-au zădărnicit cu desăvârșire. Și, doar după o pauză de respiro și de refacere pe toate planurile, lumea sportului rege a revenit la unul dintre cele mai ample și antrenante proiecte ale sale.
Dreptul de a organiza finalele din 1950 i-a fost acordat Braziliei, pentru a mulțumi America care, anterior, găzduise CM o singură dată, dar și din rațiunea că acest continent a resimțit în mai puțină măsură urgiile războiului.
Țările care au declanșat cel mai grav conflict militar din istoria omenirii, Germania și Japonia, nu au fost admise să participe nici chiar în calificări. Italiei, campioană mondială en titre, păcatele i-au fost trecute cu vederea.
Marea problemă a fazei preliminare s-a dovedit a fi cavalcada retragerilor din competiție. URSS și sateliții ei din Europe de Est au anunțat… "în bloc" (cu o singură excepție — Iugoslavia) că nu intenționează să participe. România a subscris și ea la explicația privind "situația economică precară în urma războiului" și, astfel, a divorțat cu CM pentru nu mai puțin de 20 de ani.
Opt naționale s-au retras pe parcursul calificărilor, două — după obținerea biletului de participare la finale. Turcia a invocat motive financiare, iar Scoția a considerat mai prejos de demnitatea ei să acceadă în "lumea bună" a fotbalului mondial de pe locul doi în competiția impusă celor 4 federații britanice, deși regulamentul îi permitea acest lucru.
Deja după ce tragerile la sorți au repartizat finalistele pe grupe, au ieșit din joc selecționatele Franței și Indiei. Ultima, se zice, pentru că fotbaliștilor ei li s-a interzis să apară pe teren desculți, așa cum erau ei deprinși.
- În luptă pentru Zeița de Aur s-au inclus, în ultimă instanță, 13 selecționate, cifră întâlnită doar cu 20 de ani în urmă, la prima ediție.
- În elita fotbalului mondial și-au făcut apariția britanicii (reprezentați de Anglia, deși Scoția, ați reținut, de asemenea avea dreptul s-o facă). Până în 1950 insularii au ignorat CM, fapt pentru care, cum vom vedea mai jos, au primit o corecție umilitoare.
- În premieră absolută sistemul meciurilor eliminatorii a fost exclus în totalitate, astfel și prima fază a finalelor și cea decisivă s-au disputat în formatul cu grupe.
Pe 22 iunie 1950 s-a dat fluierul de înepere în meciul de debut al turneului, pe stadionul Maracana, încă nefinisat, dar cel mai impunător și încăpător dintre toate cele existente la acel moment.
Gazdele au avut o problemă dificilă de rezolvat, fiind nevoite să treacă în grupa lor de redutabila națională a Elveției, Iugoslavia și Mexic.
Spania a galopat, învingând clar toate adversarele, inclusiv Anglia care, atenție, a oferit marea surpriză în meciul pierdut cu 0-1 în fața SUA.
Suedia a lipsit Italia de titlul ei mondial, trimițând-o acasă împreună cu Paraguayul.
Echipa Uruguayului a avut o singură concurentă în grupa a 4-a, astfel că, după ce a bătut Bolivia cu 8-0, aștepta, bine odihnită, să vadă cu cine va juca în continuare.
În grupa finală, acest ”careu de ași”, totul părea a fi în favoarea Baziliei. Ea obținuse două victorii și se putea mulțumi cu un egal în meciul contra Uruguayului care avea cu un punct mai puțin. Astfel partida directă între ele devenea decisivă.
Gazdele au deschis scorul și au început să viseze frumos, dar numai până în momentul în care a venit golul egalizator, iar apoi, spre final, și cel al disperării cariocas.
Zeița de aur i-a fost înmânată căpitanului "celeștilor".
În timp ce micul Uruguay exulta de fericire că le-a suflat titlul vecinilor de sub nas, toată Brazilia era consternată.
Ea nu putea să știe că peste 64 de ani va găzdiu o altă ediție de CM și va suferi o umilință la fel de (dacă nu și mai) usturătoare.
Dar înainte de asta va obține 5 titluri mondiale — oriunde, numai nu acasă, pe Maracana.
În 1950, o mică consolare putea fi doar faptul că titlul de golgheter i-a revenit brazilianului Ademir cu 8 reușite.