BUCUREȘTI, 31 ian — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Scriitorul există dincolo de persoană, prin cărțile sale. Subscriu, cu câteva excepții, probabil din subiectivism. I-am cunoscut îndeaproape pe câțiva, le-am fost ucenic, prieten, supărat pe ei, și iar de la capăt, într-un carusel al sorții.
Pe Dinu Săraru nu pot să-l văd doar prin rândurile cărții, pentru că îl aud, îl aud lângă mine. Și nu oricum, ci punând, cu aparent lipsită de scop curiozitate, o întrebare. Apoi încă una, și încă una, și încă o sută! Nimeni nu știe să descoasă, să afle atât de mult de la interlocutor ca Dinu Săraru.
E și un dar, însă în primul rând e interesul lui sincer, real, pentru tot! Dinu Săraru trebui să știe tot, nu pentru vreun interes mare sau mic, ci pentru că asta e viața lui — să afle, să cunoască!
Fizic sau dincolo de înțelegere, oficial sau ezoteric, religios sau politic, totul face parte din clipa lui Dinu Săraru. Iar această clipă nu e ca a placizilor săi contemporani — toți putem purta acest epitet în comparație cu el! — ci e una cu o vibrație specială, un freamăt multiplu.
În viață, Dinu Săraru a fost șef de multe ori, un conducător cu perfomanțe, exigent mai ales într-o privință, dar în cea mai dificilă: să faci ceea ceea ce trebuie. Dumnezeule, ce greu e să fii tânăr, plin de orgoliul romantic al propriei valori — și să dai peste unul ca Dinu Săraru, te aștepți să fie bătrân și supus rigorilor vârstei — și când colo e mai aprig, mai dornic de a pătrunde tot, cum scriam mai sus, de a fla tot!
Ce presă frumoasă nu am făcut cu Dinu Sărăru, din vina mea, ce învățătură de minte am tras de la Dinu Săraru, pentru ca, ulterior, să scriu atâta presă frumoasă! Nu, a fi orgolios nu e un păcat pe care să-l repoșeze Dinu Săraru, pentru că el este un orgolios, dar are și un argument pentru asta — există, există cu adevărat!
Mi-aduc aminte de o replică, când îmi părea rău să-l fi supărat, mi-a răspuns, în viteza Sărindarului, printre atâtea umbre ale ziariștilor frenetici, "ca să mă supăr pe tine, trebuie mai întâi să exiști!". Nici în culmile existenței mele nu am uitat replica asta, clipa aceea.
Sunt oameni pe care nu pot să-i uit, îmi pare rău, aș vrea să traiască în mintea mea prin operă, dar, nu, Dinu Săraru trăiește în mine ca om — spirit al veșnicei căutări.
Dinu Săraru a împlinit 86 de ani, Dinu Săraru este același venerabil, mai dornic de a căuta decât ucenicul.
Viața lui e o permanentă, fremătătoare căutare a clipei. Acesta e Dinu Săraru, ca viață.
Ca operă, e al timpului fără sfârșit.