Trecerea de la un vector conflictual la un discurs pașnic a coincis cu apropierea Jocurilor Olimpice de iarnă. În vara anului 2012 organizatorii JO au expediat invitații confraților lor din Nord. Cei de la Phenian au acceptat oferta și au decis să ridice miza. Conform unei decizii comune a celor două Corei a fost formată o singură selecționată feminină de hochei. În afară de aceasta, atleții ambelor republici vor participa la ceremonia de deschidere sub un singur steag: pânză albastră cu contururile peninsulei. Anterior, sportivii Coreei de Sud și de Nord au mai evoluat sub un steag comun, însă este în premieră când acest lucru se întâmplă la un evenimente de talia Jocurilor Olimpice.
Încălzirea relațiilor dintre Phenian și Seul este determinată de jocurile de interese din regiune. Coreea de Sud vrea să evite escaladarea violențelor la frontieră în ajunul Jocurilor Olimpice. Din Phenian este expediat un mesaj de prietenie, însă acesta dorește anumite cedări din partea celor din Sud. Coreea de Nord este interesată de lansarea noilor rachete și și-ar dori o relaxare a presiunilor internaționale. Dacă Sudul va căuta să ajungă la un compromis cu privire la aceste teste, nordicii își vor realiza obiectivele. Phenian mizează pe susținerea acelui segment al societății sud-coreene care simpatizează cu regimul familiei Kim și ideea de unificare a națiunii. Anume acești cetățeni ar putea să ajute Coreea de Nord să depășească izolarea internațională.
Anume cu voturile celor care se pronunță pentru o politică mai relaxată față de Phenian a fost ales actualul președinte Moon Jae-in. Aflându-se în opoziție, politicianul a promis că se va opune instalării scutului american antirachetă pe teritoriul țării. Autoritățile din Nord continuă să-și asocieze toate speranțele cu președintele Moon: în timpul guvernării stângii coreene, în anul 1992 a fost încheiat un acord care presupune o unificare treptată a celor două state. Acordul nu a fost pus în aplicare, iar acum Nordul și-a amintit de existența acelui document.
Pe măsură ce Coreea de Sud înregistrează mai multe succese economice, numărul scepticilor care se pronunță împotriva unirii cu Coreea de Nord crește. Unul din motive este necesitatea unor investiții financiare în economia nord-coreeană din partea Sudului. Astfel de resurse vor putea fi dobândite doar cu prețul diminuării nivelului de trai. Specialiștii sud-coreeni, care au studiat experiența unificării Germaniei, au ajuns la concluzia că suma investițiilor în Coreea de Nord ar putea fi mult mai mare decât în cazul unificării RFG și RDG. Aceste calcule au avut o influență esențială asupra opțiunilor din Coreea de Sud, în dauna ideii de unificării.
Cu toate acestea, există și un stimulent pentru unire — mândria națională a sud-coreenilor. O parte a elitei politice este nemulțumită de o dependență excesivă față de SUA, mergân până la cedarea substanțială a suveranității. Pentru Sud unificarea cu Nordul este o cale spre dobândirea independenței reale. În acest caz Washingtonul va fi lipsit de posibilitatea de a-și desfășura trupele pe teritoriul peninsulei Coreene.