Aleksandr Hrolenko, comentator militar
Componentele sistemului american global de apărare antirachetă (Ground-based Midcourse Defense — GMD) de la Deveselu, România, nu sunt doar defensive, ci pot fi și ofensive și chiar să poarte focoasele nucleare. Iată de ce Moldova și alți vecini regionali ai României sunt implicit ostatici ai Pentagonului. Îngrijorarea este justificată.
Seria de seisme stranii înregistrate în România ne amintește de instabilitatea acestei lumi. Este posibil ca acest pământ să le fugă de sub picioare militarilor americani dislocați în mica localitate Deveselu, unde anterior se afla o bază aeriană cu același nume, construită de specialiștii sovietici în anul 1952.
Nu sunt excluse nici testările (efectuate de către unul dintre statele cu cele mai înalte tehnologii) armei tectonice (geofizice). Oricum, extinderea infrastructurii Pentagonului și a NATO reprezintă o amenințare pentru toți locuitorii din Europa de Est, inclusiv ai Republicii Moldova.
Componentele americane GMD din România pot fi comparate cu sabia lui Damocles. Rachetele au fost aduse pe timp de noapte. În comunicatul de presă al Pentagonului erau menționate 24 de antirachete Standard-3. Cine va merge să verifice ce și cât este depozitat în realitate în beciurile cu dinamită de la Deveselu? Americanii nu le permit inspectorilor români să treacă pragul. Conform acordului de amplasare a bazei militare, militarii americani sunt scutiți de orice răspundere prevăzută de legislația românească. Apropo, aceasta este varianta-standard de amplasare a obiectivelor Pentagonului pe teritoriile țărilor-satelit.
În vara anului trecut Bucureștiul a dezmințit categoric informația privind transportul de arme nucleare americane (50 de focoase) din Turcia la Deveselu. Să fim însă realiști: Washingtonul nu are nevoie să coordoneze astfel de operațiuni cu partenerii subalterni.
Ce reprezintă Standard-3
Testările sistemului de apărare antirachetă, în cadrul aplicațiilor „Maritime Theater Missile Defense", cu participarea statelor aliate ale NATO în anul 2015, au demonstrat: pe direcția nord-atlantică, navele alianței nu sunt capabile să doboare cea mai performantă rachetă balistică cu rază scurtă de acțiune și, nicidecum, în spațiul cosmic. Astăzi nu se cunoaște gradul de eficiență a GMD în condițiile unui atac masiv cu rachete din mai multe direcții.
Este clar că testarea în Atlanticul de Nord a modelat atacul cu rachete al inamicului de la Vest spre Est, adică un atac de răspuns al Rusiei (acțiunile probabile ale submarinelor din Flota de Nord). Pentru testarea corectă a GMD era necesar să fie lansate concomitent cel puțin 20 de ținte balistice supersonice manevrabile, ceea ce înseamnă echivalentul a două rachete balistice intercontinentale „Bulava".
Să facem o simplă estimare referitor la Europa de Est. Plafonul unei rachete antiaeriene SUA cu cea mai lungă rază de acțiune „Standard-3" este doar de 250 km. Raza de acoperire a țintei de către sistemul „Aegis Ashor" este de 500 km. Harta arată că baza de la Deveselu, în cazul unui atac cu rachete, poate apăra teoretic doar orașul București (situat la distanța de 140 km) și Sofia (la distanța de 180 km). Sistemul american antirachetă, pur și simplu, nu va putea atinge traiectoria rachetelor balistice intercontinentale ale Iranului, Coreei de Nord sau ale Rusiei care ar ataca Europa de Vest, deoarece ele ar zbura în spațiul cosmic de-asupra României la o înălțime cu mult mai mare decât 250 km. Atunci, care este rostul unui sistem atât de costisitor și atât de puțin eficient?
Dar să revenim la hartă. Baza de la Deveselu se află la 720 km de orașul rusesc Sevastopol și la 1600 km de Moscova, în timp ce raza de acțiune a rachetelor antiaeriene americane „Tomahavk" este de 2500 km. Pentru un atac de prevenire nu este nevoie decât să fie încărcate corect containerele universale de la baza americană de apărare antirachetă din România. În caz de necesitate, rachetele „Tomahavk" lansate din Deveselu vor atinge chiar și Teheranul (aflat la 2470 km).
Perimetrul moldav
Este logică presupunerea că, în cazul declanșării unui conflict militar de amploare în Europa, baza de rachete ale Pentagonului în România, situată la 340 km de Moldova, va deveni o țintă prioritară pentru un atac de răspuns sau unul preventiv. Chiar și focoasele nucleare de tactică, cu putere limitată, vor „agăța" vecinii din regiune.
Specialiștii militari americani și cei ai NATO nu întâmplător s-au legat de teritoriul compact al Moldovei care este o țară neutră. Căci, dacă aici ar fi dislocate sistemele antirachetă rusești, toată infrastructura rachetelor din România s-ar pomeni în vizorul acelor sisteme, pierzându-și astfel rostul. Și când te gândești: ce de-a mijloace s-au cheltuit!
Inițial, au fost alocate Bucureștiului, pentru loialitatea sa față de Alianță, vreo două sute de milioane de dolari ca „suport economic". Pe de altă parte, dislocarea a trei mii de militari ai infanteriei marine costă și ea scump. În afară de aceasta, la Deveselu au mai apărut un radar american AN/SPY-1 (integrat în sistemul „Aegis Ashor") și o instalație verticală de lansare antirachetă „Standard SM-3 Block IB" (cele 24 de rachete menționate anterior)". Repet: din instalațiile de lansare antirachetă „Standard SM-3 Block IB" poate fi dat startul rachetelor antiaeriene strategice „Tomahavk". Astfel, la Deveselu a fost creată o variantă terestră a cuirasatului „Ticonderoga", fapt ce contravine Acordului cu privire la Rachetele cu Rază Medie și Mică de Acțiune din anul 1987.
Decizia cu privire la crearea sistemului de apărare antirachetă în Europa a fost adoptată în anul 2010 la summit-ul NATO de la Lisabona. În anul 2011 secretarul general al NATO a declarat că sistemul de apărare antirachetă al Alianței va atinge nivelul operațional deplin în anul 2018. Baza din România este primul dintre obiectivele de desfășurare a componentei europene a sistemului global american antirachetă (European Phased Adaptive Approach). În continuare se prevede crearea în Europa a unui șir întreg de arme de informare și baze antirachetă (după 2018, în Polonia), amplasarea navelor din sistemul „Aegis" pentru patrulare.
Investițiile trebuie să fie protejate de riscuri și, în perspectivă, justificate din contul însușirii (jefuirii), de exemplu, a bogățiilor Siberiei. Totodată, Washingtonul arborează un calm cinic față de daunele probabile pe care ar urma să le suporte țările est-europene.