BUCUREŞTI, 14 ian — Sputnik, Georgiana Arsene. Iubirea dintre poetul Mihai Eminescu şi Veronica Micle l-a făcut pe primul să sufere şi să spere, să scrie şi să trăiască, uneori, „pe culmile disperării".
Un schimb de scrisori dintre cei doi îndrăgostiţi, prezentat de ziarul Metropolis, arată o Veronica Micle capricioasă, uneori nedreaptă cu poetul.
Într-o epistolă din data de 31 octombrie a anului 1979, Mihai Eminescu îi spunea Veronicăi cât este de nefericit, singur şi bolnav.
„De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am început a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă.(…) De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt singur, nemulţămit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă", îi mărturisea el.
La 17 martie 1812, Eminescu îi scria iubitei sale că nu îi înţelege supărarea.
„Pricepi pe dos ceea ce-ţi zic", îi reproşa Eminescu.
Veronica Micle îi cerea iubitului său să îi înapoieze batista şi scrisorile, fapt care, îl mâhnea foarte tare. Poetul mărturiseşte că îi este greu să se despartă de aceste „dulci rămăşiţe a(le) fericirii şi nefericirii" sale, de „rămăşiţele singurului sentiment adevărat" pe care l-a avut în viaţă.
Acest sentiment „adevărat" îl făcea să aibă puseuri de gelozie. Ca urmare a unor mărturisiri făcute de Micle şi care au avut rolul de a-i stârni gelozia lui Eminescu, acesta îi cere să nu mai primească în casă oameni care „îi fac curte" sau, măcar, să nu îi mai scrie lucruri care îl supără.
„Se-nţelege că un om nu poate intra în casa unei femei fără a fi invitat, fără a i se da un semn măcar că vizita lui e agreată. Iartă-mă, dar acest lucru mi se pare elementar. Dacă într-adevăr însă ţi-i atât de urât, încât simţi necesitate de curtea acestor oameni, încai nu-mi mai scrie şi nu-mi mai face ceasuri amare. Destule am pe capul meu şi n-aş dori să am mai multe", îi scria, în august 1882, Eminescu.
În data de 15 ianuarie se împlinesc 168 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu.