CHIȘINĂU, 3 ian — Sputnik. Biserica Ortodoxă face astăzi pomenirea Sfântului Ioan de Kronștadt, sfântul care a prevestit în 1901 evenimentele tragice prin care urma să treacă peste câțiva ani Rusia, dar și despre omorul ritualic al țarului Nicolai al II-lea.
În contextul în care și Biserica Ortodoxă din Republica Moldova comemorează anul acesta 100 de ani de la începutul prigoanei asupra Bisericii, redăm mai jos un fragment din vedenia profetică a Sfântului Ioan de Kronștadt asupra cumplitelor vremuri ce aveau să se abată asupra Rusiei și familiei țariste, pe care o puteți citi integral în cartea ”Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum, vol. I, începând cu pagina 104”:
”Eu, mult păcătosul Ioan din Kronstadt, scriu această descoperire cerească văzută de mine și vă spun adevărul, tot ce-am auzit și am văzut într-o vedenie ce mi s-a arătat într-o noapte de ianuarie, în 1901. Ma înfior de cele văzute, când mă gândesc ce va fi cu lumea cea păcătoasă. Mânia lui Dumnezeu ne va lovi în curând, pe neașteptate, pentru ticăloșia noastră. Scriu și-mi tremură mâinile, și lacrimile-mi curg pe obraz. Doamne, dă-mi tărie și putere, da-mi adevărul Tău și voința Ta de la început până la sfârșit, ca să descriu tot ce-am văzut! […]
…m-am uitat și am văzut un palat împărătesc. În jurul lui alergau câini, fiare turbate și scorpioni ce se cățărau, zbierau, își înfigeau colții. L-am văzut pe țar, șezând pe tron. Cu fața palidă, plin de bărbăție, citea rugăciunea lui Iisus. Deodată, a căzut mort. Coroana-i s-a rostogolit de pe cap. Unsul lui Dumnezeu a fost călcat în picioare de fiare. M-am îngrozit și am plâns amarnic. Starețul mi-a pus mâna pe umărul drept: îl vad pe Nicolai II în lințoliu alb. Pe cap — o cunună de rămurele înfrunzite; cu fața palidă, însângerată, la gât purta o cruce de aur. Șoptea încetișor o rugăciune, apoi mi-a zis cu lacrimi în ochi: „Părinte Ioane, roagă-te pentru mine. Spune-le tuturor pravoslavnicilor creștini, că am murit curajos, ca un țar — mucenic pentru credința lui Hristos și Biserica Dreptmăritoare. Spune-le pastorilor apostolești să slujească o panihidă frățească pentru mine, păcătosul. Să nu căutați mormântul meu!". Apoi totul a dispărut în ceață. Am plâns mult și m-am rugat pentru țarul-mucenic”. De frică îmi tremurau mâinile și picioarele. Starețul a rostit: „Voia lui Dumnezeu! Roagă-te și spune-le la toți să se roage!… Vino și vezi!"
Și iată, am văzut zăcând o sumedenie de oameni morți de foame, unii rodeau iarba și verdeața. Cadavrele altora erau sfâșiate de câini și o duhoare cumplita umplea tot locul. Doamne, nu mai au oamenii credință! Din gura lor ies cuvinte de hulă, pentru asta vine mânia lui Dumnezeu! Și iată, am văzut o movilă înaltă de cărți și printre ele se târau niște viermi ce răspândeau o duhoare insuportabilă. L-am întrebat pe Stareț, ce fel de cărți erau acelea?— „Cărți ateiste, hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe toți creștinii prin învățături străine!" Dar, îndată ce Starețul s-a atins cu toiagul de cărți, ele s-au aprins și vântul a împrăștiat cenușa.
Sfântul Ioan de Kronștadt a trăit în veacul al XIX-lea și a trecut la Domnul pe 20 decembrie în anul 1908. El a fost o personalitate marcantă și cu totul harismatică a Bisericii Ortodoxe din Rusia. El a dovedit că atunci când credința este unita cu voința și cu dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele, se săvârșesc într-adevăr mari minuni. Dacă am căuta un exemplu de preot în vremurile contemporane care să adune în persoana sa toate calitățile pastorului, atunci un astfel de exemplu este anume Sfântul Ioan din Kronștadt.