BUCUREȘTI, 4 mai - Sputnik. Trecuseră aproape două luni de când nimeni nu mai știa ce se întâmplă cu ”copilul teribil” al PSD, fostul deputat și candidat la președinție Liviu Pleșoianu.
Astfel, după un parcurs remarcabil în perioada 2016 – 2020, Liviu Pleșoianu a fost printre primii marginalizați de noua conducere a PSD – iar ulterior a făcut un pas în gol alături de mai mulți foști lideri PSD, alegând să candideze pentru o grupare cu care electoratul nu îl asocia deloc.
Din februarie Pleșoianu a decis să intre într-un fel tăcere față de spațiul public – din care a ieșit cu ocazia zilelor pascale.
De Paști, Liviu Pleșoianu a transmis o urare simplă și frumoasă: ”Să vă fie cerul inimii senin, mintea limpede precum izvorul muntelui și spiritul viu precum flacăra lumânării! Hristos a Înviat!”
Cu o zi înainte, Liviu Pleșoianu a transmis un text interesant, în care regăsim pasiunea pentru spiritualitate a politicianului.
Liviu Pleșoianu urează românilor – și oamenilor, în general - ”fie să nu ratăm șansa de a ne reorienta, de a ne reculege de pe unde au fost împrăștiate părțile sufletelor noastre”.
De fapt, este un text care explicitează, în sens spiritual și al demnității umane, conceptul său cheie: ”Fie să fim!”.
Așa că urmează o explicitare interesantă, pe componente ale existenței eului, a sinelui:
- Fie să ne oferim răgazul de a ne întreba de ce ne-am născut și pentru ce este această scurtă trecere pe-aici;
- Fie să ne întrebăm dacă nu cumva tot ce se întâmplă cu umanitatea este, la un nivel mai profund, o consecință a alegerilor umanității;
- Fie să ne întrebăm cum e cu putință să nu existe bani pentru spitale și paturi când există fără probleme bani pentru rachete și tancuri;
- Fie să ne întrebăm în ce măsură putem fi ajutați să ne fie mai bine în condițiile în care, de mult prea multe ori, alegem politicieni care nu sunt deloc interesați de omul profund din ei și din cei care îi votează;
- Fie să realizăm că ne aflăm la un punct de răscruce a devenirii noastre și că cel mai rău lucru pe care îl putem face este acela de ne mai lăsa, în continuare, anesteziați, ba chiar hipnotizați de vorbele celor care știu bine pe ce butoane să apese pentru a genera în noi emoțiile de care au nevoie;
- Fie să realizăm că această perioadă e și oportunitatea de a ne opri și de a ne reașeza, în noi înșine și în relație cu ceilalți, de a recrea bazele societății noastre punând de data aceasta ca piatră de temelie spiritul, omul profund, nu epiderma socială, omul cotidian superficial;
- Fie să începem să înțelegem că nu e suficient ca societatea să fie rânduită în jurul omului – societatea trebuie organizată, structurată în jurul omului profund!
- Fie să începem să înțelegem că totul depinde de noi și ne implică direct pe noi, că niciodată izbăvirea personală sau socială nu va veni decât ca fruct copt în pomul propriei străduințe;
- Fie să nu facem și din această perioadă motiv de dezbinare și conflict;
- Fie să înțelegem că suntem puși în situația de a alege dacă mergem mai departe pe drumul înfundat al unei umanități care nu mai e conștientă de propria esență spirituală sau dacă, dimpotrivă, ne deșteptăm și pornim pe calea nouă a unei viețuiri și conviețuiri între oameni profunzi conștienți de propriul spirit și de lumea spirituală în care trăiesc în fiecare clipă a vieții lor, chiar dacă au ajuns să nu mai fie conștienți de asta.
Desigur, fiecare rând al său va fi interpretat și înțeles în fel și chip, dar esența este aceeași din discursul consecvent cu înțelesul dat de Pleșoianu lui ”să fim”.
”Totul depinde de Lumina pe care ne-am putea-o da, de la om profund la om profund, așa cum ne dăm unii altora Lumina Învierii. Pentru că Noaptea noastră se va sfârși doar atunci când ne vom face singuri Dimineață!”, scrie Pleșoianu, subliniind - ”Întunericul va dispărea atunci când vom lumina cu lumina spiritelor noastre vii!”
Ca sumă a acestor speranțe nu poate fi decât al său ”Fie să FIM!”.
